Colecție de nori

Gol, albastru

E atât de frumos și liniștit
Mă uit la el și simt că nu-mi trebuie nimic.

Întins pe spate, simt sprijinul pământului
Ochii îmi sunt forțați să se închidă
Iar eu mă întorc într-un loc lipsit de timp

Nu știu câți ani am, dar sunt mic
Privesc în sus

Cerul e albastru, lipsit de orice nor
E casa plutitorilor și a albelor comete
Din când în când se naște din el câte o pasăre, cu aripi negre, ascuțite

Se aude vântul și voci distante, de el purtate

E mistic, orbitor și greu de cuprins  
E obositor de privit, deși e gol
Nu pot fi nici plictisit,
Chiar dacă nu-mi pot imagina nimic 
Mă simt aici. 

Închid ochii și ascult la zumzetul planetei
Un om, un cuc, un avion și mii de frunze care aplaudă
Acesta este calmul cerului albastru

Deschid ochii cu o lacrimă
Zâmbesc și corpul îmi vibrează a mulțumesc

Te privesc o ultimă oară printre degete
Dacă aș putea să te opresc
N-aș face-o

Odihnește-te

Când cerul e albastru, nimic nu vrea să-i facă umbră
Totul se ferește din calea sa
Oameni, pasări, animale,
Caută umbră, alinare
Doar de nevoie ieși în soare
Și-ți vine imediat să te retragi
Nu pentru că ar fi temperatura prea mare,
Ci pentru că te ia lenea neîndurătoare

E un timp în care universul te forțează să te așezi
Să stai, să asculți, să privești, să te liniștești
O dulce reasigurare că poți să te oprești

Ziua va trece, timpul va dispărea, cerul se va colora
Din nou se va întâmpla ceva,
Dar până atunci odihnește-te, copile
Nu te mai gândi la zilele ce vor veni
La ce a fost și a fost de prisos

Fii aici, cu mine
Cerul cel albastru, lipsit de mărginire
Închide ochii și ascultă
Căci mult nu va dura
Pâna va începe iar forfota..